Calea ferată a cărbunelui, Simeria – Petroşani, a împlinit 150 de ani de la inaugurare. „Drumul de fier” spre Valea Jiului are o poveste impresionantă.
Vineri, 28 august, s-au împlinit 150 de ani de la inaugurarea căii ferate Simeria – Petroşani. Evenimentul a fost marcat de festivităţi, atât la Simeria, cât şi în Petroşani, cele două „capete de linie” ale vechii căi ferate a cărbunelui. Pe zidurile celor două gări, vechi de peste un secol, au fost dezvelite plăci aniversare dedicate sărbătorii. „În 28 august 1870 a plecat, din Simeria, primul tren spre Petroşani, format dintr-o locomotivă şi un vagon. Locomotiva se numea 22 Hațeg şi a intrat în Gara Petroşani, la orele prânzului. A fost primită de oficialitățile miniere şi de șeful stației, Ernest Zsifkovits. Multă lume se speria, întreba: ce a venit la noi? Carul cu foc”, informează Dionisie Ardelean, director în cadrul Centrului Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară (CENAFER). Acesta a relatat despre controversele dinaintea construcției căii ferate a cărbunelui, care a deschiderea unei zone miniere spre care şi-au îndreptat atenţia marile societăţi finanțate de capitalul bancar străin, statul ungar, prinți, mari industriași şi bancheri vienezi şi baroni locali, unii cumpărând câmpuri miniere în Valea Jiului, furnalul de la Călan, minele din zona Ghelari şi Teliuc. Calea ferată Simeria – Petroşani, în lungime de aproape 80 de kilometri, al cărui traseu putea fi parcurs în 4 – 5 ore, mai rapid pe direcţia Petroşani – Simeria, a fost inaugurată în 28 august 1870. A fost una dintre cele 14 linii ferate din Ardeal construite în perioada 1867 – 1873, care însumau peste 1.150 de kilometri.
Lucrările în teren au fost conduse de către antrepriza baronilor fraţii Klein şi Seppel din Austria, iar lucrările în piatră şi de artă sunt preluate de fraţii Martina Giovanii veniţi din provincia Udine – Italia însoţiţi de 3.000 de muncitori, specializati în lucrări de construcţii, zidărie, lucrări de artă, cioplitori în piatră, cantonați în coloniile ridicate pentru ei la Băniţa, Merişor şi Crividia.
Articol de Daniel Guță, publicat pe pagina web adevarul.ro unde îl puteți accesa în extenso
