Capital continuă seria de articole referitoare la sectorul feroviar pentru a arăta starea deplorabilă în care acesta a ajuns. Înainte de 1990, CFR era considerată a doua armată a României, fiind o structură riguros condusă, unde abia după câțiva ani de şcoală şi ucenicie se putea ocupa un post de mecanic de locomotivă sau impegat.
Dacă în urmă cu 25 de ani, în România au existat aproximativ 230.000 de ceferişiti, 1% dintre români fiind angajaţi la CFR, astăzi există sub 50.000 de salariaţi în sistemul feroviar de stat. Operatorii feroviari privaţi au, în total, un număr de aproximativ 10.000 de salariaţi. Şi lefurile s-au schimbat.
Dacă înainte de 1990, ceferistul avea un venit şi un statut social aparte, astăzi, munceşte pentru venituri de mizerie faţă de condiţiile de lucru şi de responsabilitatea asumată. Cea mai mare răspundere o au mecanicii de locomotivă. Aceştia sunt nevoiţi să conducă locomotive a căror vechime depăşeşte 30 de ani, material rulant care, conform legislaţiei, ar fi trebuit casat după 20 de ani de funcţionare. Nu doar calea ferată, locomotivele şi vagoanele sunt îmbătrânite, ci şi salariaţii, aproape 70% dintre aceştia fiind în pragul pensionării. După ieşirea la pensie, majoritatea ceferiştilor sunt reangajaţi de operatorii feroviari privaţi de călători şi marfă. Şi, din păcate, câţiva dintre ei au avut un sfârşit tragic.
Articolul, de Stefan Etves, in extenso il puteti accesa pe pagina web capital
