China a organizat cu mare pompă un nou “summit”, al doilea de acest tip, destinat să accelereze punerea în practică a vastului său proiect numit “noile drumuri ale mătăsii”. 5000 de invitaţi vor participa la discuţii şi la diverse alte celebrări, timp de trei zile, începînd de vineri 26 aprilie. Sunt prezente la Pekin delegaţii din o sută de ţări şi în jur de 40 de şefi de stat, printre care preşedintele rus Vladimir Putin şi şeful guvernului italian Giuseppe Conte. Din partea Franţei participă ministrul de externe Jean Yves Le Drian.
China îşi continuă de fapt, imperturbabilă, prin care ar urma să ia locul Americii ca primă putere economică a lumii. O strategie concepută de preşedintele Xi Jinping, dezvăluită pentru prima dată în 2013. Poate nu greşim dacă spunem că gigantul chinez ţese un fel de pânză de păianjen în jurul lumii. O pânză de păianjen formată din șosele, căi ferate, poduri, linii aeriene, porturi, conducte de gaz şi de petrol, rețele de comunicaţii, zone industriale. Pe toate aceste “drumuri ale mătăsii” ar urma să circule în primul rând produsele chineze, serviciile furnizate de China, tehnologie chineză, capitaluri chinze şi, nu în ultimul rând, o anumită concepție asupra lumii care este chineză.
Peste 170 de acorduri a fost deja semnate de China cu diverse ţări şi organizații internaţionale în vederea concretizării acestui proiect sprijinit cu sume gigantice. Mulţi observatori spun că acest proiect va schimba faţa lumii şi va însemna hegemonia Chinei, dacă va fi dus la bun sfârșit. Semnalele de alarmă în această ultimă privință sunt numeroase, cele mai multe venind din Occident. Este greu de crezut, de exemplu, că Statele Unite vor rămâne cu braţele încrucişate şi că vor accepta să piardă o supremaţie pe care o exercită de aproape o sută de ani.
Atuu-rile Chinei sunt însă importante. În Africa şi în Asia, ba chiar şi în Europa, multe ţări consideră că au numai de câștigat asociindu-se acestui proiect. China plăteşte, oferă locuri de muncă şi nu pune… întrebări. Nu întâmplător ea se înţelege bine cu fostele republici sovietice din Asia de sud-est care sunt tot atâtea dictaturi sau puteri autoritare. Si în Africa proiectele chineze sunt sprijinite de ţări care nu mai cred în promisiunile de prosperitate ale Occidentului. În Europa 16 ţări din est şi din sud au întins mâna Chinei şi formează acum un fel de grup 16+1.
Directoarea Fondului Monetar Internaţional, doamna Christine Lagarde, care a făcut deplasarea la Pekin, cere autorităţilor chineze să nu uite de aspectele ecologice ale proiectului şi de transparenţă în materie de investiții. Când China anunţă mii de miliarde de dolari disponibili pentru acest proiect aceasta nu înseamnă că banii sunt oferiţi, ci că partenerii chinezilor se îndatorează pentru a putea participa la operaţiune. Iar atunci când nu pot plăti datoria automat ceea ce s-a construit pe teritoriul lor devine proprietatea Chinei. Malaezia si Tahilanda, de exemplu, au îngheţat mai multe proiecte feroviare lansate iniţial cu China tocmai din cauza acestei primejdii.
Investiţiile masive ale chinezilor în Europa sunt văzută şi ca un element susceptibil să provoace, treptat, o dezagregare a Uniunii Europene. Personal mă întreb de ce, de la extinderea Uniunii Europene spre est, Bruxelles-ul nu a conceput el nişte “drumuri ale mătăsii” autohtone, cu infrastructuri susceptibile să sudeze pe vechiul continent Estul şi Vestul, Nordul şi Sudul… Oare trebuie să aştepte ţările din estul Europei ca pânza de păianjen a gigantului chinez să ajungă până la ele pentru a se bucura de o mai mare prosperitate? Discursul de mâine al președintelui Xi Jinping, care ca va deschide summit-ul, va fi scrutat de mulți comentatori, şi vom reveni şi noi acest subiect.
Articol scris de Matei Vișniec pe pagina web rfi.ro
