Românii au lucrat aproape 50 de ani la calea ferată Deva – Brad, însă magistrala a fost folosită doar un deceniu, până în 1997. Ruinele unor construcţii uriaşe, abandonate pe traseul ei, îi impresionează pe turişti.
De pe şoselele care străbat Munţii Metaliferi pentru a lega municiipiile Deva şi Brad, prin sate izolate, cu gospodării risipite pe creste, pot fi văzute ruinele unor construcţii impresionante. GALERIE FOTO
Sunt viaducteşe înălţate la peste 25 de metri deasupra unor prăpastii, unul (Luncoiul) de peste 200 de metri, gurile mai multor tuneluri săpate în stâncă, lungi de până la 350 de metri, poduri de beton părăsite şi un pod de fier de peste 300 de metri peste râul Mureş. Sunt cele mai impunătoare monumente rămase din fosta cale ferată Deva – Brad, abandonate pe traseul de 36 de kilometri şi devenite în ultimii ani adevărate atracţii turistice. În timp ce linia ferată a fost scoasă şi valorificată la fier vechi, construcţiile din beton şi fier, dar şi fostele halte CFR au fost abandonate, fără ca vreo autoritate să le dea o altă utilitate. Terasamentul este acoperit de buruieni, iar puţini localnici mai speră că vor mai circula vreodată cu trenul de la Deva la Brad.
Calea ferată Deva – Brad a intrat în şantier în primăvara anului 1939, traseul fiind considerat „parte a unei legături strategice dintre Oradea şi Craiova”, informa geograful David Turnock, într-un studiu despre dezvoltarea infrastructurii feroviare în România anilor 1950 -1989. În anii celui De-al Doilea Război Mondial, mii de oameni au fost aduşi să muncească la ea în condiţii aproape inumane. Au lucrat aici soldaţi şi deţinuţi români, dar şi evrei din regiunile Hunedoara şi Banat şi prizonieri sovietici, ultimii – peste 1.000 – aduşi de pe front în lagărul de la Crăciuneşti. Note informative păstrate la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara arătau că în iarna anului 1942, din cauza unei epidemii de tifos, a mizeriei şi a subalimentaţiei, peste 700 de ostaşi sovietici aflaţi în lagărul de muncă din vecinătatea viitoarei căi ferate au murit. La scurt timp, lagărul a fost desfiinţat, în timp ce cadavrele celor mai mulţi dintre ei au fost depuse într-o groapă comună de pe Dealul Fetii, la poalele căruia trecea calea ferată.
Până în 1946, aproape 60 la sută din calea ferată a fost construită, însă a mai fost nevoie de alte patru decenii până la finalizarea ei. Linia feroviară a fost inaugurată cu mare fast în 11 decembrie 1987, când primul tren de călători care a pornit din Deva a ajuns, după o oră şi 35 de minute, în Brad. „Dintre cele trei tronsoane (Mintia – Stoeneasa, Brad – Dealul Fetii şi Stoeneasa – Dealul Fetii), acesta din urmă a prezentat cel mai ridicat grad de dificultate, din punct de vedere geologic şi topografic, cu o diferenţă de nivel de 164 de metri şi cu multe alunecări de teren, un tronson în lungime de 13,9 kilometri, cu 31 de poduri şi podeţe, 11 viaducte, patru tuneluri, 11 kilometri de consolidări de versanţi şi terasamente, 17,8 kilometri de şanţuri, pentru care s-au excavat 1,2 milioane de metri cubi de rocă şi pământ şi s-au turnat mai mult de 400.000 de metri cubi de betoane”, arăta inginerul Liviu Corfaru, la inaugurarea căii ferate.
Mai multe informații privind realizarea lucrării și starea lui găsiți în articolul lui Daniel Guță publicat pe pagina web adevarul.ro
