De la reforma căilor ferate din 1994 și de la liberalizarea traficului aerian din 1992 (regulamentele CEE 2407/92, 2408/92 și 2409/92), în Germania s-a înregistrat o scădere a numărului de trenuri de noapte cu vagoane dormitoare și cuşetă.
O privire în arhiva mea privată de mersuri ilustrează evoluția dramatică: în orarul de vară din 1993, până la 18 perechi de trenuri de noapte cu vagoane de dormit și cuşetă erau disponibile de la Berlin în fiecare zi. Au existat și patru trenuri auto.
Multe trenuri deserveau destinații care treceau de 1000 km distanță de Berlin, precum București, Kiev, Riga și Verona. Punctul de jos a fost atins în 2017 când Deutsche Bahn și-a luat rămas bun de la ultimul tren de noapte. Unele conexiuni europene au fost preluate de ÖBB Nightjet sau au fost ulterior reactivate. Alte destinații au fost adăugate de furnizorii privați.
Creșterea numărului trenurilor de noapte își atinge în prezent limitele. Se folosește în mare parte material rulant mai vechi de la fostele căi ferate de stat, al cărui interior a fost oarecum îmbunătățit. Această piață second-hand a materialului rulant este aproape epuizată.
Traducere din revista EI–Der EISENBAHN INGENIEUR nr. 8/2023, pg 71–72, autor Dr. Jürgen Murach, Vicepreşedinte VDEI, realizată de Dipl. Ing. Dan Fulea, Șef Centru AIFR Brașov, poate fi accesată aici
Notă: VDEI = Asociația Inginerilor Feroviari din Germania
