CORIDORUL DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ RFC7 – Orient/East-Med traversează România

Crearea unor coridoare feroviare internaționale (RFC – Rail Freight Corridor) pentru o rețea feroviară europeană de transport de marfă competitiv, pe care trenurile de marfă să poată circula în bune condiții și să treacă ușor de la o rețea națională la alta, permite îmbunătățirea condițiilor de utilizare a infrastructurii feroviare. In acest sens a fost elaborat și adoptat “Regulamentul (UE) NR. 913/2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv” [4].

Regulamentul (UE) nr. 913/2010 a intrat în vigoare la 9 noiembrie 2010. Acest Regulament impune statelor membre să instituie RFC orientate spre piața internațională pentru a răspunde umătoarelor provocări principale:

1. consolidarea cooperării între managerii de infrastructură în aspecte cheie precum: alocarea de trase de circulație, implementarea sistemelor interoperabile și dezvoltarea infrastructurii feroviare;
2. găsirea unui echilibru adecvat între traficul de mărfuri și cel de călători de-a lungul RFC-urilor, oferind o capacitate de transport adecvată pentru transportul de marfă în conformitate cu nevoile pieței și totodată asigurând îndeplinirea obiectivelor comune de punctualitate pentru trenurile de marfă;
3. promovarea intermodalității între transportul feroviar și alte moduri de transport prin integrarea terminalelor în procesul de gestionare a coridorului.

Regulamentul (UE) nr. 913/2010 stabilea la acea dată un număr de 9 coridoare de transport de marfă:

1. RFC1 – Coridorul de marfă 1 – Rin-Alpine (Rhin-Alpine)
2. RFC2 – Coridorul de marfă 2 – Marea Nordului – Mediterană
3. RFC3 – Coridorul de marfă 3 – Scandinavia – Marea Mediterană (ScanMed)
4. RFC4 – Coridorul de marfă 4 – Coridorul Atlantic
5. RFC5 – Coridorul de marfă 5 – Baltica – Adriatica
6. RFC6 – Coridorul de marfă 6 – Mediteraneean
7. RFC7 – Coridorul de marfă 7 – Orient/Est-Mediterana (Orient/East-Med)
8. RFC8 – Coridorul de marfă 8 – Marea Nordului – Baltica
9. RFC9 – Coridorul de marfă 9 – Ceh – Slovac

Ulterior acestor nouă coridoare se vor adăuga încă două:

• RFC10 – Coridorul de marfă 10 – Alpin – Balcanii de vest – în curs de definitivare
• RFC11 – Coridorul de marfă 11 – Amber

Coridoarele de transport de marfă (RFC) din Europa asigură continuitatea operării de-a lungul coridoarelor cu asigurarea interconexiunilor necesare între diferitele infrastructuri feroviare europene existente.

Trebuie asigurarat accesul nediscriminatoriu al tuturor operatorilor feroviari la serviciile feroviare internaționale oferite de coridoarele de transport feroviar de marfă.De asemenea sunt situații în care trenurile de marfă internaționale trebuie să circule pe itinerarii care combină mai multe coridoare. Consiliile de administrație ale coridoarelor de transport de marfă interconectate stabilesc proceduri de coordonare a traficului de-a lungul acestor coridoare de transport de marfă.

Descrierea coridorului european feroviat de marfă – RFC7 Orient/East-Med

Situația geografică: RFC7 parcurge următoarele opt state: Germania, Republica Cehă, Austria, Republica Slovacă, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia.

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, coridorul a fost extins, iar în prezent se desfășoară între orașele Bremerhaven / Wilhelmshaven / Rostock / Hamburg – Praha – Viena / Bratislava – Budapesta – București Constanța / Vidin – Sofia – / Burgas / Svilengrad (granița bulgaro-turcă) / Promachonas – Salonic – Athína – Patras.

Coridorul RFC7 Orient/East-Med – leagă părți mari din Europa Centrală de porturile din Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Mediterană. El se axează pe încurajarea dezvoltării acestor porturi ca platforme logistice multimodale majore și furnizarea de centre economice în Europa centrală cu conexiuni modernizate și multimodale către autostrăzile maritime.

RFC7 este una dintre cele mai importante rute de transport feroviar care leagă centrul Europei de partea sud-estică a UE. Aceste rute strategice de tranzit de marfă permit, de asemenea, consolidarea legăturii cu Turcia, o zonă cu o creștere economică importantă, de unde fluxul de trafic de marfuri din ce în ce mai mare poate ajunge în rețeaua RFC7.

Companii membre ale RFC7:

• ÖBB-Infrastructure – Administratorul de infrastructură al căii ferate din Austria
• SŽDC –Sprava zeleznicni dopravni cesty, statni organizace – Administratorul de infrastructură al Căii ferate din Republica Cehă
• ŽSR – Zeleznice Slovenskej republiky – Căile ferate din Republica Slovacă
• MÁV –Magyar Alllamvasutak Zrt. – Compania de căi ferate din Ungaria
• GYSEV –Győr-Sopron-Ebenfurti Vasut Zrt. – Compania Ungaro-Austrică care oprează pe ruta Raab–Oedenburg–Ebenfurter Eisenbahn
• VPE –Vasuti Palyakapacitas-eloszto Kft. – Oficiul de alocare a capacităților feroviare din Ungaria
• CFR –Compania Naționala de Căi Ferate S.A. – România
• NRIC –НКЖИ – Compania Națională de Infrastructură Feroviară din Bulgaria,
• OSE –Căile ferate elene – Grecia

Principalele date tehnice ale RFC7 sunt:

lungimea coridorului este de 7.750 km. Cu toate acestea, lungimea secțiunilor traseului coridorului este foarte diferită în rândul țărilor implicate, cea mai scurtă este Austria cu aproximativ 350 km (5%), iar România are cea mai mare parte din lungimea liniei de coridor, de circa 2200 km (28%);
• ecartamentul căii de rulare pe întregul RFC este cel normal de 1435 mm;
• gabaritul de liberă trecere este cel central european și este reglementat prin Fișa UIC 505-1;
• siteme de electrificare:
  • 25 kV, 50 Hz – în Republica Cehă (de la Svitavy respectiv Kutna Hora până la granița cu Slovacia și Austria), Bulgaria, Grecia Republica Slovacă, România, și Ungaria;
  • 15 kV, 16,7 Hz – în Austria și Germania;
  • 3 kV c.c. – în Republica Cehă (de la granița cu Germania până la Svitavy respectiv Kutna Kora și între Petrovice u Karvine până la Nedakonice).

Analizând sistemele de electrificare se constată că locomotivele electrice bicurent (sau policurent) sunt utile pentru traficul pe RFC7 unde sunt sisteme de electrificare diferite. În acest fel nu este necesară schimbarea locomotivei și timpii de staționare la zonele de schimbare a curentului din linia de contact sunt mult reduși. Utilizarea locomotivelor electrice bicurent (sau policurent) are implicații favorabile asupra duratei de parcurgere a întregului traseu.

Construcția de linii noi precum și modernizarea celor existente țin cont de prevederile specificațiilor tehnice de interoperabilitate. Trebuie asigurați de-a lungul coridorului parametrii de performanță ai infrastructurii: gabarit, sarcină pe osie, viteză pe linie și lungimea trenului, prevăzuți de Specificația tehnică de interoperabilitate pentru infrastructura feroviară. O utilizare eficientă a coridorului se realizează pentru trenuri de marfă cu o lungime de 740 m, infrastructură și matrial rulant capabile de 22,5 tone/osie și care pot circula cu viteze maxime de 100 – 120 km/h.

Materialul rulant care circulă pe RFC7 trebuie să fie interoperabil și să fie realizat conform cu specificațiile tehnice de interoperabilitate pentru material rulant , pentru vagoane de marfă, pentru sistemele de comandă-control și de asemenea să respecte cerințele specificției tehnice de interoperabilitate rferitoare la zgomot.

Sinteză realizată de dr.ing. Liviu-Ioan BOȘIANU, vicepreședinte AIFR