Pentru remorcarea trenurilor pe dificilul traseu Oravița–Anina trebuia utilizată o locomotivă articulată cu un ampatament mic. Adică distanța dintre roțile pe lungime era destul de mică. Dar în același timp trebuiau să aibă și o greutate aderentă de cel puțin 42 tf (tone-forță) iar sarcina pe osie era limitată la 9,5 tf/osie, din cauza slabei rezistențe a șinelor utilizate. Încă nu se cunoșteau oțelurile speciale și înalt aliate pentru șine.
Conform cerințelor, locomotiva trebuia să remorcheze, pe rampele cu declivitatea de 21 ‰, un tonaj maxim de 110 tf, cu o viteză de cel puțin 11 km/h. Pentru a nu se depăși rezistența șinelor, inginerul Pius Fink a proiectat o locomotivă-tender cu 5 osii cuplate de tip E-1.
Acest inginer, renumit în epoca sa, era cunoscut în special prin realizările sale deosebite precum culisa cu un singur excentric sau injectorul Pius. A mai inventat o cuplare originală între ultima osie a locomotivei propriu-zise și prima osie a cadrului tenderului, care se baza pe sistemul Kirchweger (1852).
Patru asemenea locomotive au fost special construite pentru calea ferată Oravița–Abina, între anii 1861–1867, în cadrul fabricii de locomotive a societății StEG. Al doilea tip de locomotive-tender, de tip D-t, au fost introduse în perioada 1881–1884, având o viteză maximă de 35 km/h. Ele au fost înlocuite în 1930 de locomotive-tender CFR, construite la Reșița în 1929, special pentru linia Oravița–Anina.
În anul 1956, pe această secțiune, au fost introduse locomotive cu parametrii superiori, din seria C.F.R. 50.000, care au sporit tonajul remorcat de la 150 tf. la 235 tf., iar în anii 1977–1978, pentru sporirea capacității secției, a fost introdusă dubla tracțiune cu aburi. În 1980, a apărut dubla tracțiune diesel-electrică, cu locomotive LDE-125 de 1250 cai-putere (920 kW), obținându-se un tonaj de 600 tf., respectiv o capacitate zilnică a secției de 10.000 tf.
Această porțiune face parte din situl „Calea ferată Baziaș-Oravița-Anina”, fiind clasată ca monument istoric (cod LMI CS-II-a-A-10949.02). Monument istoric este și clădirea Gării Anina.
Puteți accesa întregul articol de Titus Bălan, cu mult mai multe informații, pe pagina web banatulazi.ro
