Calea ferata electrică Piraeus-Kifissia, cunoscută si ca „Ilectrikos” funcționează de aproape 150 de ani. Ceea ce a început ca un sistem de transport cu un traseu de la Atena-Pireu prin cal și cărucior, a fost urmat de realizarea unui tren cu aburi și, în final, de trenul electric.
Sistemul modern de tren a început odată cu inițierea sa în 1855 de către Primul Ministru și Ministrul Afacerilor Externe, Alexandros Mavrokordatos, responsabil cu depunerea primei legi pentru înființarea unei căi ferate Atena-Pireu.
In 1869 Απ‘ Αθηνών εις Πειραιά Σιδηροδρόμου (“Atena – Piraeus”) – S.A.P. S.A. a finalizat lucrările și a fost efectuat un drum de testare care transporta oficialități și demnitari. Ceea ce a început ca un vis a devenit acum o realitate.
Trenul cu aburi, compus din 6 vagoane, a parcurs o distanță de 8,5 km de Thissio la Pireas în aproximativ 19 minute.
Calea ferată se transformă electric pe 16 septembrie 1904 În perioada dintre data traseului de testare, în 1869 și 16 septembrie 1904, când calea ferată a devenit electrică, au avut loc următoarele evoluții: realizarea unei căi duble, precum și începerea construcției unui tunel în 1889 , alergând de la Thissio până la Omonia.
În 1930, Căile Ferate Elene au finalizat extinderea tunelului subteran până la stația ATTIKI cu o linie dublă pentru conectarea Căii Ferate Electrice cu Kifissia și a unei stații de metrou sub Omonia; stațiile Viktoria și Attiki au urmat, fiind puse în funcțiune până în 1949.
Până în 1937, a fost în curs electrificarea căii ferate Kifissia, însă lucrările de construcție nu au fost finalizate. Modificări în ceea ce privește societatea care va întreprinde în final proiectul stabilit în 1950, când Căile Ferate Elenice au continuat lucrările până la finalizarea treptată în 1957, când in sfârșit, transportul electric de la Pireu spre Kifissia a devenit o realitate.
Prelucrare după articolul de Katherine Filippeos de pe pagina web greece.greekreporter.com
