În EN 50129 (Aplicaţii feroviare. Sisteme de semnalizare, telecomunicaţii şi prelucrare de date. Sisteme electronice legate de siguranță pentru semnalizare) există trei abordări pentru obținerea siguranței la defecțiuni.
În lucrarea de față, o abordare unificată se bazează în esență pe o abordare a teoriei probabilităților.
Diferitele proceduri pot fi utilizate pentru fiecare tip de defecțiune, iar rezultatul pentru întregul sistem este determinat ca un arbore de defecțiuni.
Diferitele proceduri pot fi utilizate pentru fiecare tip de defecțiune, iar rezultatul pentru întregul sistem este determinat ca un arbore de defecțiuni.
Când se aplică EN 50129 există uneori discuții lungi despre fiabilitate și, în special, despre detectarea erorilor individuale periculoase. De exemplu, dacă o anumită defectare din cauza unui singur defect are loc extrem de rar, este necesar să fie detectată? În ce condiții ar fi acceptabilă o astfel de defecțiune izolată?
Trebuie remarcat faptul că, de când standardizarea CENELEC pentru sistemele de semnalizare feroviară a început la începutul anilor 1990, au existat întotdeauna arhitecturi și exemple în care astfel de defecțiuni individuale au fost tolerate. De exemplu, EN 50159 (Aplicaţii feroviare. Sisteme de semnalizare, telecomunicaţii şi prelucrare de date. Comunicaţii de siguranţă prin sisteme de transmisie) permite transmiterea de date critice pentru siguranță folosind un singur mesaj codificat.
Un caz izolat poate duce la o eroare nedetectată și, eventual, la consecințe directe de securitate.
Traducerea din revista Signal + Draht nr. 3/2026, pg. 11 – 31, autori Jens Brabant si Hendrik Schäbe realizata de Dipl. Ing. Dan Fulea, sef centru AIFR Brasov, poate fi accesata aici.
