Sâmbătă, 24.10.2026, la Catedrala din Întorsura Buzăului (Regionala CF Brașov), se va sărbători centenarul străpungerii oficiale a tunelului Teliu, cel mai lung tunel feroviar din România. Sărbătorirea este organizată de Primăria Oraşului Întorsura Buzăuli.
Construit în perioada 1924-1928 de către Societatea de construcții și tuneluri Julius Berger din Berlin Julius Berger Tiefbau AG care a adus tehnologie de vârf pentru acel moment, au implicat efortul a peste 1.500 de muncitori de diverse naționalități (români, germani, polonezi, cehi, italieni), sub controlul Direcției Generale de Construcţii Căi Ferate din Ministerul de Comunicaţii, a fost cel mai scump tunel din lume în acea perioadă, investiția totală din acea epocă ridicându-se la aproximativ 650 de milioane de lei.
Deși galeria a fost străpunsă în 1926 și structura finalizată în jurul anului 1928, tunelul a fost deschis oficial traficului feroviar abia la data de 25 iunie 1931.
Aflat pe linia de cale ferată 403 între Hărman-Întorsura Buzăului (gabaritul proiectat pentru cale dublă, electrificabilă), a fost străpuns (după 633 de zile de la începerea lucrărilor) din ambele părți (Teliu și Întorsura Buzăului), cu o precizie demnă de invidiat chiar și pentru zilele noastre (o deviație de 168 mm în direcţie şi 12 mm în nivelment).
Rămâne în continuare cel mai lung tunel feroviar construit integral pe teritoriul României, având o lungime oficială de 4.369,5 metri.
Dan Fulea – Centrul AIFR Brașov
Cateva informații suplimentare privind tunelul:
Pentru a susține un asemenea proiect masiv, constructorii au ridicat o întreagă infrastructură tehnică de suport în jurul muntelui:
- Uzina electrică dedicată: S-a construit o uzină electrică de mare capacitate alimentată de două motoare Diesel masive, care furnizau curent non-stop pentru utilaje și iluminat.
- Sistemul de transport: S-a amenajat o linie ferată îngustă cu o lungime de 8 kilometri care lega direct cariera de piatră de gura tunelului. Materialele erau transportate cu ajutorul a 5 locomotive de șantier și 500 de vagoneți, folosiți în egală măsură și pentru scoaterea sutelor de mii de metri cubi de pământ și stâncă excavați.
- Ventilația de mare putere: Deoarece aerul devenea irespirabil din cauza prafului și a gazelor, s-au montat trei ventilatoare uriașe, fiecare capabil să introducă în munte 5 m³ de aer pe secundă.
- Perforația: Săparea în stâncă s-a realizat prin tehnici mixte, perforarea mecanică brută utilizând un compresor masiv de perforație combinat cu un volum uriaș de săpătură manuală directă pe frontul de lucru.
În anul 1935 s-a încercat reluarea lucrărilor pentru a așeza și al doilea fir de șină, însă proiectul a fost abandonat definitiv odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
